Scoică
Scoică Saint-Jacques
Pecten maximus
(VIId) Canalul Mânecii de Est, (VIIe) Marea Mânecii de Vest
Zone de pescuit
Sălbatic
Origine
11 cm
Dimensiune minima
Descriere
Este alcătuită din două valve foarte diferite. Valva dreaptă (inferioară) este foarte bombată și de culoare deschisă (albicioasă sau crem), în timp ce valva stângă (superioară) este plată și de culoare mai închisă (maro-roșcat sau rozaliu). Coaja are două „urechi” (prelungiri la nivelul articulației) de dimensiuni egale. Are numeroși ochi simpli (oceli) de culoare albastru strălucitor, dispuși de-a lungul marginii mantiei, capabili să detecteze variațiile de lumină și mișcările prădătorilor. Dimensiunea sa este, de obicei, de 10–11 cm, dar poate atinge un diametru maxim de 15–17 cm.
Habitat
Este o moluscă bivalvă care trăiește pe fundul mării (bentică). Preferă fundurile cu nisip curat, pietriș fin sau resturi de cochilii. Se îngroapă ușor în nisip într-o adâncitură pe care o sapă cu ajutorul valvei sale bombate. Se găsește în principal la adâncimi cuprinse între 10 și 100 de metri, deși poate fi observată până la 250 de metri.
Distributie
Este o specie endemică din nord-estul Atlanticului. Se găsește de la nordul Norvegiei până la coastele Marocului și Mauritaniei. Este deosebit de abundentă în Canalul Mânecii (în special în Golful Senei și Golful Saint-Brieuc), în Marea Irlandei și în Golful Biscaya. Este absentă din Marea Mediterană, unde este înlocuită de o specie înrudită foarte apropiată, scoica Saint-Jacques mediteraneană (Pecten jacobaeus).